ALEXANDRA POPESCU-YORK, designerul român care se remarcă tot mai mult în moda de la New York

Hotelul Crowne Plaza din Times Square devenise neîncăpător pentru mulţimea de persoane care venise să ia parte la New York Couture Fashion Week, în acea seară de septembrie. Din fericire, eu mă număram printre invitaţii unuia dintre fashion designerii serii, românca Alexandra Popescu-York, care urma să îşi prezinte cea mai recentă colecţie. Aşa am reuşit să fiu bifată rapid pe lista de la intrare şi să mă strecor până în spatele scenei. Am întâlnit-o acolo pe Alexandra care, deşi era în viteză cu ultimile pregătiri, m-a prezentat echipei sale şi mi-a arătat o parte din nebunia care se întâmplă în spatele unui show de fashion. Da, este o nebunie!
A fost seara în care am văzut live, din rândul întâi, colecţia “Joie de Vivre”, o colecţie cu rochii de seară şi de cocktail. Şi tot atunci a fost momentul când am vrut să aflu mai mult despre povestea româncei noastre. Peste doar câteva zile, în 10 februarie, Alexandra Popescu-York va avea cea de-a noua participare, consecutiv, în cadrul New York Couture Fashion Week.

ALEXANDRA POPESCU-YORK:

“Am observat că cei din România privesc cu invidie şi scepticim o persoană care a reuşit în străinătate”

Alexandra, eşti creator de modă la New York, ceea ce poate părea pentru mulţi un vis. Te întreb direct, cum ai reuşit?
“This is a dream came true; a million girls would die for!”, ca să citez o replică din “The Devil wears Prada”. (râde) Am reuşit prin multă muncă şi sacrificiu, acestea bazate pe talent, educaţie, o personalitate puternică şi ambiţie. Iar când spun sacrifiu mă refer la faptul că deseori copilaria mea din Romania o compar cu cea a sportivilor de performanţă. Şi eu mă antrenam în fiecare zi, ei la sport, eu la pictură, la desen, istoria artei, anatomia artistică, design. Nu îmi amintesc să mă fi jucat în faţa blocului cu ceilalţi copii. Preferam să studiez. Aveam un ţel: sa fiu cea mai bună în domeniul meu. Să fiu stăpână pe talentul meu, pe cariera mea. Am ştiut mereu că vreau să mă remarc în domeniul artei, iar ideea s-a dezvoltat în timp în a fi un designer consacrat. Şi am reusit in America pentru că mi-am dorit să arăt lumii talentul meu şi, mai mult, mi-am dorit să îmi demonstrez mie că pot.

La un interviu pentru o importantă firmă de modă am schiţat pe loc o colecţie, pe o temă dată cu câteva minute înainte

De ce tocmai în Statele Unite?
Nu am plănuit că mă voi muta în Statele Unite în urmă cu 13 ani, dar a fost predestinat să vin. Prima dată când am ajuns în New York City am avut o senzaţie de déjà vu. M-am simţit ca acasă, un nou acasă din prima zi. Simţeam că aici voi reuşi. Şi destinul joacă un rol în toate acestea, dar este important să fii pregătit şi să ştii cine eşti. Când mi s-a dat o şansă în New York City să mă duc la un interviu pentru o importantă firmă de modă am demonstrat pe loc ce pot să fac. Am schiţat o colecţie de modă pe o temă dată cu câteva minute înainte chiar de directorul casei de modă: costume de haine pentru damă, business şi evenimente speciale. Ce vreau să spun este că indiferent de loc, timp, situaţie eram pregătită să arăt ce pot. Şi eram pregătită să cuceresc lumea.
Puterea interioară este importantă pentru că se ivesc foarte multe dificultăţi când te muţi într-o altă ţară, pe un alt continent. Am început de la zero financiar şi eram departe de tot ceea ce mi-a fost cunoscut şi apropiat: familie, prieteni, locurile cunoscute. Am pornit absolut sigură în această bătălie şi nu m-am lăsat în ciuda tuturor dificultăţilor care s-au ivit la un moment dat.

Eu creez piese care nu se demodează, sunt deosebite şi spun o poveste

Am lucrat la mai multe firme de modă în New York, am lucrat din greu, am căutat să învăţ în fiecare zi ceva nou, să fiu din ce în ce mai înţeleaptă. Am căpătat experienţă în multe domenii ale designului şi când a venit timpul am decis să arăt într-adevăr ce pot să fac: să imi creez propria companie de artă şi design, să îmi fiu propriul şef, să creez ce simt 100%. Eu nu fac “haine”, eu nu fac “rochiţe”. Eu creez piese deosebite care spun o poveste. Eu nu fac “fast fashion”, eu creez piese care nu se vor demoda pentru că sunt ca şi opere de artă. Un tablou nu va expira niciodată. El reprezintă suflarea artistului şi nu se va demoda.

 

Ai absolvit Facultatea de Artă şi Design din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti. Ce ai învăţat din experienţa de a lucra în România alături de creatoarea Romaniţa Iovan când erai studentă?
În timpul facultătii am lucrat ca designer la o cunoscută firmă de publicitate din Bucureşti şi aşa am cunoscut-o personal pe creatoarea Romaniţa Iovan. Am fost apoi angajată să creez, să schitez o linie de modele cu design deosebit care să fie executate în atelierele doamnei Romanitza. O garderobă completă şi unică pentru un client special, era vorba despre o tânără aspirantă la o carieră în politică. Şi la acest lucru sunt as şi în ziua de astăzi, să creez ceva unic, diferenţa dintre atunci şi acum este că acum creez ţinute speciale în atelierul meu în fiecare zi şi am la rândul meu multe cataloage de ţesături.

Am trăit înconjurată de artă, am crescut studiind albume de artă, vizitând muzee

Provii dintr-o familie cu tradiţie în artă?
Mama mea şi bunica mea au avut înclinaţii artistice. Am trăit înconjurată de artă, am crescut studiind albume de artă, vizitând muzee de artă şi mergând frecvent la Operă.

Cum simţi că primesc americanii ideile tale?
Americanii sunt foarte încântaţi. Rămân impresionaţi de creaţiile unice şi de showul de artă şi modă pe care îl ofer. Primesc foarte multe review-uri pozitive din Statele Unite şi din toată lumea. Aştept şi din România.

Dar românii din SUA, din România sau din alte colţuri ale lumii?
Românii din SUA mă cunosc şi mă apreciază. Mă implic foarte mult în comunitatea românească din New York, am avut expoziţii şi prezentare de modă la Institutul Cultural Român, am fost inclusă la expoziţia de pictură din cadrul Organizaţiei Statelor Unite din New York şi fac
parte din Romanian American Business Council. De asemenea, am colaborat îndeaproape, în ultimii ani, cu Gabriela Panduru, ca PR şi fashion coordinator, un om de valoare, care mă înţelege şi susţine în ceea ce fac.
Românii din străinatate sunt mai uniţi decât cei din ţară. Am observat că cei din România privesc cu invidie şi scepticim o persoană care a reuşit în străinătate. Eu totuşi nu voi înceta să sper că odata pentru totdeauna românii vor învăţa să fie uniţi, să se aprecieze unii pe alţii şi să îşi dea seama că numai aşa, noi, ca naţie vom reuşi să strălucim.

Care sunt elementele care te diferenţiază de alţi creatori de modă?
Originalitatea conceptelor, a materialelor, a tiparelor. Creez piesele pe manechin, creez tipare unice, drapaje, împletituri. Creez broderii şi aplicaţii, pictez pe ţesături, nu folosesc materiale comune. Piesele mele sunt foarte complexe, uneori lucrez la o piesă şi trei, patru săptămâni. Toate piesele sunt făcute în atelierul meu din New York. Sper să pot găsi în viitor persoane cu care să colaborez în România şi să îmi pot dezvolta şi o linie de productie, serie limitată bineînţeles şi cu păstrearea autenticităţii produsului.

A devenit o tradiţie participarea ta la New York Couture Fashion Week, având în vedere că în data de 10 februarie 2018 va fi pentru a noua oară consecutiv?
Da, a devent o tradiţie. Mie îmi place să spun că las „a legacy”. Este foarte greu să ai un impact în lume, dar eu ţintesc foarte sus şi asta îmi doresc prin aceste show-uri din New York. Şi am reuşit. Deja sunt cunoscută în New York şi în lumea pasionată de modelele prezentate la Couture Fashion Week. Mulţi clienţi, fani şi reprezenanţi ai presei vin special la eveniment pentru show-ul meu.

New York Couture Fashion Week face parte din New York Fashion Week, corect?
Exact. Face parte din New York Fashion Week. În această săptămână au loc multe prezentări de modă organizate de diverse companii. Cele mai prestigioase sunt Style Fashion Week, Art Hearts Fashion şi Couture Fashion Week. Cea din urmă se axează atât pe haine de lux, cât şi pe couture şi show.

Fiul meu Ralph avea două luni când a fost în centrul atenţiei, pe covorul roşu

Ce influenţă a avut designerul Cătălin Botezatu asupra istoriei participării tale la Couture Fashion Week?
Evenimentul era foarte cunoscut şi în urmă cu un deceniu, când începusem să merg ca spectator la prezentările de modă din New York, iar Couture Fashion Week se desfăşura la prestigiosul hotel Waldorf Astoria. Era un eveniment exclusivist, iar în ochii mei de neatins. Am mers an de an la aceste prezentări şi acolo l-am văzut pe Cătălin Botezatu, care venise cu o echipă proprie de asistenţi, de hair stilisti şi de make up artişti printre care şi Mirela Vescan, care a fost foarte drăguţă şi cu care ţin şi acum legătura. Deşi părea imposibil, am ştiut că voi ajunge şi eu să prezint ca designer acolo. În urmă cu cinci ani cred că am bătut recordul la cel mai tânăr spectator la Couture Fashion Week, mergând cu fiul meu Ralph care avea două luni. Pe covorul roşu el a fost în centrul atenţiei. Nu la mult timp după aceea lucrurile au venit de la sine. Parcă piesele de puzzle s-au pus în ordine şi eu am fost acel designer care a început să prezinte pe podiumul CFW şi la care publicul vine cu entuziasm să vadă colecţiile. Între timp l-am întrecut pe Cătălin Botezatu în numărul de show-uri la Couture Fashion Week, dar şi pe alti designeri din toată lumea.

Cărui segment de public se adresează creaţiile tale?
Iubitorilor de frumos, publicului educat şi care apreciază arta în toate formele ei.

Unde pot fi găsite?
Pe site-ul meu www.alexandraartanddesign.com şi în curând pe site-ul Couture Fashion Week unde designerii îşi vor putea vinde creaţiile direct de pe podiumul de modă. Pot fi contactată şi prin e-mail la alexandra.art.and.design@gmail.com.

Ce implică să fii fashion designer pe piaţa din New York, în activitatea ta zilnică?
Eu simt că lucrez 24 de ore din 24, şapte zile din şapte înainte de prezentări. Programul este foarte încărcat şi complex. Unele zile diferă foarte mult de celelalte. De la concept până la procurarea mateterialelor, întâlniri şi produsul fizic simt că nu există destule ore din zi şi din noapte.

Îmi doresc să ajung să fiu publicată în revista Vogue

Care sunt cele mai mari împliniri pe care le ai profesional, dar şi personal?
Profesional este faptul că reuşesc să am aceste showuri de mare anvergură şi să fiu cunoscută în toată lumea. Am o satisfacţie deosebită când descopăr din întâmplare articole despre mine publicate în presa din toată lumea, precum Australia, China, Germania, Republica Dominicană şi multe altele. De asemenea sunt foarte fericită când vine cineva special de peste ocean să îmi vadă show-ul, iar tu eşti una dintre aceste persoane şi îţi mulţumesc din suflet!
Am avut persoane care au venit din Franţa şi chiar Emiratele Arabe, din Dubai, pentru show-ul meu. Iar pe plan personal sunt împlinită prin faptul că am o familie minunată, un soţ iubitor şi înţelegător şi doi fii năzdrăvani fără de care nu aş vrea să trăiesc.

Care sunt obiectivele tale cele mai îndrăzneţe pentru viitor?
Vreau să am prezentări cu un număr de piese mai mari şi pe alte platforme, cum am menţionat mai sus. Şi să explorez şi Los Angeles, Paris etc.. Îmi doresc să ajung să fiu publicată în revista „Vogue”, un vis de care am fost aproape în urmă cu câţiva ani. De asemenea, vreau să îmi fac o linie de producţie, să am desfacere mai mare şi să îmi pot creşte numărul de angajaţi şi colaboratori.

Fă-ţi un plan clar, revizuieşte-ţi şansele, studiază acel vis şi caută cât mai multe dovezi că eşti cu adevărat bun!

Ce sfat le-ai da celor cărora se tem să îşi urmeze visurile?
Să înceapă chiar şi cu paşi mărunţi. Fă-ţi un plan clar, revizuieşte-ţi şansele, studiază acel vis, caută cât mai multe dovezi că eşti cu adevărat bun în ceea ce faci sau în ceea ce vrei să faci! Crează-ţi un portofoliu, obţine recomandări, câştigă experienţă în acel domeniu! Atunci visul nu va mai părea atât de departe. Primii paşi sunt deja făcuţi şi va fi mai uşor să îţi urmăreşti ţelul!

Carte de vizită Alexandra Popescu-York

  • A studiat la Liceul de Arte Plastice „N. Tonitza” din Bucureşti;
  • A absolvit Universitatea de Arte Plastice din Bucureşti;
  • A fost singura din generaţia sa de la liceul de arte plastice, grupa Modă, care a fost admisă din prima la Universitatea de Arte din Bucureşti, Secţia Modă;
  • La 15 ani a avut o expoziţie personală de pictură şi grafică în cadrul Galeriilor de Artă ale Asociaţiei Artiştilor Plastici din România (Bucuresti), dar începuturile în zona artei au fost timpurii;
  • De la vârsta de 3 ani a avut înclinaţii pentru artă, pe care mama sa le-a remarcat şi dezvoltat imediat;
  • La vârsta de 7 ani a început să studieze cu un profesor de artă. Mama i-a fost alături de la începuturile vieţii sale şi ale formării ca artist, însă Alexandra şi-a pierdut părintele când avea 14 ani. Rolul de mamă a fost înlocuit de bunică, care o susţine şi în ziua de astăzi, la vârsta de 91 de ani.

Credit foto: Iulian Popa, arhiva personală Alexandra Popescu-York

(Visited 491 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.