Cum o vacanţă a condus la o carieră internaţională şi o căsătorie?

FLORIANA CRISTEA SIESWERDA este una dintre acele tinere pentru care dorinţa de a cunoaşte cât mai mult, de perfecţionare în domeniul în care activează, alături de ideea că singuri decidem în ce direcţie ne continuăm mersul, i-au croit calea către o nouă viaţă, parcă peste noapte. Iar din această nouă viaţă fac parte omul pe care îl iubeşte, lecţiile de pian, la care visa din copilărie, şi călătorii în toată lumea.

 

Floriana Cristea si Edwin AmsterdamDând timpul înapoi, când te-ai mutat din Alexandria în Bucureşti?

După liceu m-am mutat în Bucureşti. Am venit la facultate, apoi am absolvit un master. După aceea a urmat un job frumos foarte solicitant, atât personal, cât şi profesional, dar datorită căruia mi-am consolidat pasiunea pentru comunicare şi PR şi mi-am făcut mulţi prieteni de suflet. Însă pe măsură ce mă simţeam mai stăpână pe mine, în carieră, am avut o dorinţă permanentă de evoluţie din punct de vedere al dezvoltării mele personale. Venirea în Bucureşti, singură la 18 ani, a însemnat deja o primă etapă de maturizare, iar şase ani mai târziu mă auzeam întrebându-mă: „Şi acum, încotro? Ce urmează?”

Am simţit din primul moment că acesta va fi drumul meu.

Şi ce a urmat?

În vara anului 2010 eram în vizită în Amsterdam, la o prietenă din facultate. Plimbându-mă pe străduţele pline de biciclişti, pe canalele superbe, prin muzee, fără vreun scop anume, drumul m-a adus în faţa Facultăţii de Comunicare (Graduate School of Communication, University of Amsterdam). Am intrat înăuntru fără să stau pe gânduri, dat fiind că lucram în comunicare de trei ani, terminasem un master de Relaţii Publice în Marketing, şi deci interesul pentru acest domeniu era evident. Am vrut să văd programa, cursurile. Am cerut toate detaliile programelor de master şi după o oră am plecat cu un teanc de documente şi cu gândul clar conturat în minte – voi veni şi voi studia aici!

Dorinţa de perfecţionare, de a fi la curent cu noile studii de cercetare din domeniu, m-au convins. Am simţit din primul moment că acesta va fi drumul meu. În plus, mereu îmi dorisem să studiez în străinătate, să cunosc o altă societate, alţi oameni, alte tradiţii, nu doar ca vizitator într-o ţară, ci pur şi simplu să o iau de la zero.

Floriana Cristea Amsterdam canal

Amsterdam

Oricât de iraţională ar părea o decizie, dacă tu simţi cu adevărat că trebuie să iei acea decizie, să faci acel pas, acum, aici, nu ezita! Îţi va deschide uşi nebănuite.

 

Cât de mult contează deciziile pe care le iei atunci când simţi că e momentul?

Este cred cel mai important lucru din viaţa noastră. Instinctul, acea voce interioară ne ghidează şi ne va ghida oricând, în orice situaţie. Nu degeaba mulţi antreprenori de succes spun că deciziile le iau bazându-se 30% pe cunoştinţe şi 70% pe instinct. Oricât de iraţională ar părea o decizie, dacă tu simţi cu adevărat că trebuie să iei acea decizie, să faci acel pas, acum, aici, nu ezita! Îţi va deschide uşi nebănuite, te va purta pe drumuri noi şi vei avea şansa să îţi creezi viaţa aşa cum crezi tu, bazându-te doar pe sentimentele, cunoştinţele, valorile şi experienţele proprii.

Cine te-a susţinut în această perioadă moral şi financiar?

Am plecat fără să am toţi banii necesari pentru a acoperi cheltuielile legate de întreţinere, chirie şi bani de buzunar pentru întregul an de master. Şi asta spune multe. Eram convinsă că mă voi descurca. Eram convinsă că voi reuşi să găsesc oamenii şi contextul necesar astfel încât toate să se rezolve. M-am susţinut din economiile mele, dar au început să apară şi „coincidenţele” sau… întâmplările norocoase. Deşi eu cred că atunci când ai curajul să îţi urmezi propriul curs al vieţii, nu există coincidenţe şi nici noroc.

Povesteşte-mi o ”coincidenţă norocoasă”!

La trei săptămâni de la venirea în Amsterdam, mi-am luat o scurtă vacanţă la Marsillia. În timpul zborului alături de mine în avion a stat un domn olandez. Întâlnirea a fost cât se poate de amuzantă. Eu, pregatită de vacanţă, cu haine lejere, un moţ în vârful capului, ochelari de soare, reviste multe şi iPadul deschis pe un site de pantofi. I-am spus că s-a aşezat pe locul meu, eu fiind în starea de euforie tipică vacanţei, deşi omul era pe locul corect. Mi-am pus tacticos revistele glossy şi de paparazzi în buzunarul scaunului şi am vrut să încep să citesc, pe iPad, care s-a deschis, inevitabil, pe site-ul de pantofi. Domnul a pufnit în râs şi m-a întrebat dacă sunt model. I-am spus răspicat că nu. Apoi m-a întrebat dacă o să mă uit la pozele cu pantofi în avion, dacă e un hobby. Cam acesta este umorul olandez. 🙂 Mult mai răspicat i-am spus că intenţionam să citesc şi am început să-i explic că urma să parcurg rândurile unei cărţi scrise de un om pe care eu îl respect mult şi care îmi este sursa de inspiraţie zilnică, Anthony Robbins.

La nici o lună de când ajunsesem în Olanda, aveam un proiect de lucru.

Am aflat din discuţie că domnul de lângă mine ocupa funcţia de CEO a unei companii olandeze de training de management şi vânzări. Am stat la poveşti trei ore, de la comunism la Van Gogh, de la carierele fiecăruia până la barierele politice impuse românilor de Olanda. M-a rugat să îi trimit CV-ul, o scrisoare despre mine şi ce vreau să fac în Olanda. La o săptămână după, îmi prezenta un proiect nou, cu Microsoft Europe, în care puteam să particip, având cunoştinţele de comunicare şi cercetare. La nici o lună de când ajunsesem, aveam un proiect de lucru, după ce toţi prietenii şi cunoscuţii îmi spuseseră cât de greu este să îţi găseşti un serviciu în Olanda.

Cât ţi s-a schimbat viaţa într-un an?

Venirea în Amsterdam mi-a adus foarte multe schimbări pozitive. Modul de lucru, timpul liber, călătoriile, stilul de viaţă mult mai relaxat şi lipsit de tensiune. Dar, cea mai importantă schimbare a fost în plan personal, prin decizia de a face pasul cel mare şi de a mă căsători. Cred că, de fapt, acesta a fost motivul pentru care am simţit să vin aici: să îl pot întâlni pe El. În iulie 2013 am avut cununia civilă în Amsterdam, o petrecere minunată cu familia, iar pentru iulie anul acesta pregătim şi cununia religioasă, acasă, în România, la care eşti de altfel invitată! 🙂

Nunta Floriana cu Edwin

Între timp a avut loc şi nunta, care a fost de basm 🙂

Simţeam în sufletul meu că sunt pe drumul cel bun.

Ai avut perioade de descurajare?

Nu, niciodată! Simţeam în sufletul meu că sunt pe drumul cel bun. Odată ales un drum, ne atragem toate experienţele şi toţi oamenii de care avem nevoie să mergem pe acea cale. Chiar şi când îmi era mare dor de familie şi de prieteni, eram cu zâmbetul pe buze.

În plus, aveam timpul meu cu mine, regăsit după ani de zile. Puteam să stau şi să citesc la prânz în parc, să scriu pentru master sau, pur şi simplu, să observ oamenii din jur, stilul, natura, societatea. Aveam dimineţile când în sfârşit puteam merge la aerobic sau la înot, îmi puteam controla mediul de studiu şi de lucru aşa cum vroiam. Am înţeles că a sta într-un birou 9-10 ore pe zi nu este constructiv, nici creativ şi nu va ajuta nici angajatul, nici compania angajatoare. Această flexibilitate, încredere, stabilire a obiectivelor clare este ceea ce apreciez foarte mult, în momentul de faţă, în compania unde lucrez. Atât timp cât obiectivele trimestriale sau anuale sunt atinse, ai libertatea să îţi alegi propriul stil de lucru.

Simţi că ţi s-au extins semnificativ orizonturile?

Da, absolut. După absolvirea masterului am început să lucrez într-o companie internaţională, o instituţie financiară, cu sediul în Amsterdam, cu birouri în 40 de ţări, iar eu ocup poziţia de Corporate PR & Social Marketing Manager. Domeniul este strict financiar, însă mă bucură să văd deschiderea către social media şi creativitate. Dat fiind că mă ocup de blogul companiei, de conturile de social media, de comunicarea cu partenerii şi presa, călătoresc foarte mult. Mergem la multe conferinţe internaţionale, stăm de vorbă cu liderii industriei şi apoi împărtăşim ceea ce am aflat. Punem foarte mult accent pe calitatea informaţiei, pe crearea de conţinut editorial unic, care să arate abilităţile şi experienţa companiei. Dacă în ţară am colaborat cu o singură echipă internaţională, Starbucks (coordonată de o echipă din Grecia), aici lucrez cu oameni de pe toate continentele, este un mediu de lucru internaţional, foarte diversificat şi deschis. În fiecare zi comunic cu oameni din America, Asia/ Pacific sau Europa (inclusiv România, deoarece una dintre cele mai importante publicaţii de plăti online îşi are biroul editorial în ţară, la Iaşi, iar jurnalistele sunt românce).

Floriana Cristea Singapore

Singapore

Am învăţat că IQ nu este un criteriu de selecţie, ci combinaţia dintre EQ – inteligenţa emoţională şi IQ

Ce lecţii de business ai învăţat?

Am învăţat că un lider adevărat este cel care îşi motivează echipa necondiţionat, care îi dă viziune, libertate de exprimare şi de decizie. Am învăţat că o strategie bazată pe obiective clare,  măsurabile şi flexibilitate dă rezultate, sprijină creativitatea oamenilor şi motivează. De asemenea, am învăţat că IQ nu este un criteriu de selecţie, ci combinaţia dintre EQ – inteligenţa emoţională şi IQ. Empatia şi bunul simţ sunt criterii de bază ale unei relaţii de business fructuoase şi de lungă durată. Olandezii sunt foarte direcţi, câteodată mult prea direcţi, însă ştii sigur dacă te-ai făcut înţeles sau dacă trebuie să ajustezi ceva.

Nu în ultimul rând, am remarcat tendinţa liderilor, dar şi a oamenilor de pe stradă, de a rămâne în umbră, de a nu se arunca în lumina reflectoarelor pentru toate reuşitele lor.

Floriana Cristea Thailanda

Thailanda

Ai călătorit mult de când te-ai mutat în Olanda?

Enorm. Am călătorit în doi ani cât în toată viaţa, cred. În timpul liber, tematica ultimilor ani au fost concertele preferate sau diferite evenimente. Dat fiind că Amsterdam este un important punct de legatură urban, este foarte uşor să călătoreşti fie cu trenul, fie cu avionul. Am vizitat în aceşti doi ani: Bruxelles, Paris, Munchen, Koln, Londra, Istanbul, Sicilia, Capri, Singapore, Kuala Lumpur, Hong Kong. Totodată, în interes de serviciu, am ajuns în locuri noi, foarte frumoase şi chiar reuşesc să îmbin utilul cu plăcutul: în Statele Unite am avut conferinţe şi evenimente în San Francisco, Washington, New Orleans, Miami şi Orlando (Florida). În Asia, Singapore rămâne unul dintre oraşele mele preferate, o adevărată oază de verdeaţă, soare şi mii de oameni pe străzi. Iar în Europa, călătoriile în Londra, Bruxelles, Munchen, Paris sunt foarte frecvente.

Din Olanda, pe lângă oraşul meu de suflet, Amsterdam, mi-a mai plăcut Maastricht. Regiunea Limburg din sud este foarte frumoasă, conectată cu Luxembourg, Germania şi Belgia. Oamenii care locuiesc în Limburg sunt vestiţi pentru stilul lor de viaţă boem, prietenos, relaxat. Rotterdam este industrial, iar Haga este puţin plictisitoare, dominată de instituţiile politice care şi-au pus amprenta şi asupra stilului de viaţă al oamenilor.

Floriana si Edwin Capri Italia

Insula Capri, Italia

Floriana Cristea Maastricht

Maastricht, Chateau Neercanne

Eşti fericită?

Da, deşi îmi lipsesc prietenii, ieşirile cu fetele, poveştile spuse la o ceaşcă de ceai reală şi nu una virtuală, pe Skype, timpul petrecut pe străzile Bucureştiului sau în cafenele în care pot spune pe româneşte ce doresc. Totuşi, am învăţat că acasă este acolo unde eu mă simt bine cu mine, unde sufletul meu zâmbeşte. Familia este foarte aproape, ne vizităm des, şi am început să iau lecţii de pian (un vis pe care îl aveam încă din copilărie), de olandeză şi de dans.

De asemenea, mă bucur de noul statut de soţie şi sunt recunoscătoare pentru fiecare zi, om întâlnit sau experienţă trăită. Am învăţat că nimic din ce este material în viaţa de zi cu zi, nu contează. Totul se poate schimba peste noapte, doar noi decidem în ce direcţie ne continuăm mersul.

Floriana si Edwin

Suntem creatorii propriei noastre vieţi.

Ai un motto care îţi vine mereu în minte?

Acela că noi suntem creatorii propriei noastre vieţi şi ”never stop learning”!

Care ar fi următorul pas firesc pe care îl vei face?

Din punct de vedere profesional, cel puţin pentru viitorul apropiat mă vad în compania în care sunt şi acum, evoluând, crescând odată cu ea. Însă viaţa m-a învăţat să rămân deschisă oportunităţilor, să fiu flexibilă. Locuim în Amsterdam, dar poate în câţiva ani decidem să venim în Bucureşti, să ne mutăm la New York sau în Singapore. Iar personal, plănuim un mare proiect care cred că va avea ”deadline” în doi, trei ani. 🙂

Credit foto: arhiva personală.

(Visited 349 times, 1 visits today)

2 Commentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.