Deborah Needleman: ”Dacă eşti deschis, inspiraţia este peste tot în jur”

Modă, imagini spectaculoase, nume celebre, branduri şi colecţii exclusiviste, amenajări cu locaţii din toată lumea şi elemente de design interior. Toate acestea alcătuiesc povestea “T Magazine”, revista de modă, stil şi cultură a ziarului The New York Times, coordonată de jurnalistul şi scriitoarea Deborah Needleman.  

Liftul mă conduce la etajul superior al unui zgârie-nori din New York, unde îşi are redacţia una dintre cele mai elegante reviste de modă, stil şi cultură din Statele Unite. În biroul redactorului-şef, Deborah Needleman mă întâmpină zâmbind, scuzându-se de timpul limitat pe care îl avea la dispoziţie. Cu atâtea şedinţe, întâlniri, interviuri şi alte evenimente la care ia parte, m-am bucurat că şi-a făcut timp pentru o jurnalistă din România, cu care interacționase doar prin intermediul asistentei sale, via e-mail. Îmi exprim interesul pentru laboratorul din culisele revistei pe care o conduce și în scurt timp, surse de inspiraţie, subiecte alese cu grijă, ședințe foto, staruri internaționale, designeri celebri, adică un întreg univers al modei şi al artei, prind viață în încăpere și în imaginația mea.

Deborah Needleman and Corina Stoicescu NYC

Cu Deborah Needleman, în redacția T Magazine

” <Diavolul se îmbracă de la Prada e o poveste realistă.”

 

La ce oră se dă startul programului tău obişnuit?

Începe cât de târziu se poate. (râde) Bineînţeles, ţinând cont de activităţile pe care le am programate pentru ziua respectivă. În mod normal ar trebui să mă trezesc la ora 7 dimineaţa, să le pregătesc copiilor micul dejun. Am o fiica adolescentă, Lily (14 ani) şi un fiu, Nate (12 ani). Ar trebui să îi duc la şcoală, să îmi fac exerciţiile fizice, după care să vin la redacţie. Însă astăzi, de exemplu, l-am convins pe soţul meu (n.r.: Jacob Weisberg, redactor-şef al revistei Slate) să se trezească, să îi ducă pe copii la şcoală, iar eu am stat în pat şi am citit revista The NewYorker. Apoi mi-am făcut exerciţiile şi am venit la redacţie. Aşadar, depinde de zi! Dar de îndată ce ajung la birou începe nebunia şi se termină doar când mă întorc acasă.

Ce te inspiră cel mai mult pentru a găsi subiectele pentru articole?

Călătoriile mă inspiră foarte mult. Cea mai eficientă metodă este de a ieşi din birou, de a vedea cu adevărat ceea ce este în jur. Oamenii mă inspiră, creativitatea lor, ceea ce fac şi gândesc. Puţin mai devreme am luat prânzul cu un prieten de la Burberry şi aproape că mi-a oferit cumva câteva lecţii despre cum este benefic să îţi manageriezi echipa. Iar eu sunt deschisă la idei noi dacă mi se par potrivite. Însă propunerile pentru articole vin în majoritate din partea editorilor revistei. M-am străduit să angajez oameni interesanţi.

Cât adevăr este în povestea ”Diavolul se îmbracă de la Prada”?

Este o poveste destul de realistă. Sunt multe similitudini, doar că la “T Magazine” este o variantă mult mai prietenoasă. (râde) Îţi aminteşti acea carte din film, dosarul cu notiţe nelipsit seară de seară? Ei, bine, la mine în apartament nu intră nimeni pe furiş, dar şi eu primesc întotdeauna cartea cu însemnări. De obicei, asistenta mea, Jenny, se ocupă de această sarcină. Mă ajută să văd mai clar ce modificări trebuie făcute, ce subiecte merită evidenţiate, care este ordinea potrivită a articolelor etc..

 

Deborah Waldorf Astoria NYC

Ce te propulsează în top într-un oraş ca New York?

Cred că cel mai important este să faci totul cu pasiune. Eu am un parcurs al carierei destul de neobişnuit. Am fost fotograf, apoi editor foto, apoi am devenit interesată de grădini şi am început să scriu despre ele. Iar când mă apropiam de 40 de ani mi-am spus ”Doamne, ce fac, eu nu am o carieră!” Am avut ideea de a înfiinţa revista ”Domino”, cu şi despre amenajări. Am prezentat propunerea reprezentanţilor companiei Conde Naste, le-am spus că nu am experienţă în coordonarea unei publicaţii, dar le-a plăcut ideea şi au spus ”bine”. Am fost incredibil de norocoasă, dar important este să faci ce îţi place, să munceşti şi să fii deschis la nou. Apoi au urmat şi cele două cărţi de design pe care le-am scris, ”Domino” şi ”The perfectly imperfect home.”

 “Pentru fiecare subiect alegem cei mai potriviţi oameni. Reportajul despre Miuccia Prada a fost scris de un colaborator scoțian, scriitor și critic literar.”

 

Ai o echipă mare?

Nu. Este o echipă destul de mică formată din aproximativ 20 de oameni: director de creaţie, art director, fashion director, alţi coordonatori de departamente. Iar cei care scriu articolele şi fotografii care realizează foto shooting-urile sunt colaboratori. Pentru fiecare subiect alegem cei mai potriviţi oameni, astfel încât să iasă totul foarte bine. Am avut un material cu designerul Miuccia Prada (bunicul ei este cel care a creat celebrul brand). Miuccia este o persoană retrasă, care a fost intervievată de un colaborator scoțian, scriitor și critic literar. El a reuşit să puncteze idei foarte frumoase şi profunde, care nu mai fuseseră vreodată menţionate. Deşi majoritatea designerilor doresc să fie în atenţia lumii, Miuccia nu prea are de ce pentru că Prada este în fiecare sezon în trend.

Cum decurg şedinţele de sumar?

Mă pricep destul de bine să mă impun şi să iau decizii. (râde) La şedinţele de sumar luăm parte câţiva oameni, de obicei suntem între trei şi şase persoane şi cred că această variantă este cea mai bună: eu şi coordonatorii principali. Venim cu idei, spunem ”ok, hai să încercăm şi asta”, dacă ni se pare interesant, dar nu numai poveştile trebuie să fie frumoase, ci şi realizarea, aşezarea în pagină. Contează să ne imaginăm de la început cum vor arăta fotografiile şi cine va scrie articolul. Şi mai este important să înţelegem ce îşi doresc cititorii şi să le oferim mai mult decât atât.

Care consideri că a fost cea mai frumoasă copertă?

Cea realizată cu actriţa de origine irlandeză Saoirse Ronan. Materialul a fost denumit Puterea simplităţii.

the power of simplicity

Saoirse Ronan

Dar articolele şi foto shooting-urile cu care te mândreşti?

Sunt foarte mândră de articolele de modă care au fost făcute de când coordonez “T Magazine”. Şi, de asemenea, coperta cu Lee Radziwill, o femeie incredibil de isteaţă şi de stilată, sora mai mică a fostei Prime Doamne, Jacqline Kennedy Onassis. Timp de 20 de ani Lee Radziwill nu a dorit să acorde vreun interviu, dar anul trecut am convins-o să realizăm această copertă, care a devenit şi specială pentru mine.

 

tru-eleg-OK

Lee Radziwell, sora fostei Prime Doamne, Jacqline Kennedy Onassis

 

Onorezi des invitaţiile la evenimente?

Aproape mereu sunt programate evenimente sau sunt invitată la câte o cină, dar merg doar la cele importante. Prefer mai mult să fiu cu soţul şi cu copiii mei. Dacă ies într-o seară, următoarea sunt acasă. Cam trei seri pe săptămână merg la evenimente. Cel mai recent am fost la o lansare de carte, organizată la magazinul cu decoraţiuni al bunului meu prieten, designerul Jonathan Adler.

Ai prieteni între celebrităţi?

Prietenii mei sunt cei adevăraţi, pe care îi am de ani de zile. De exemplu, Kanye West m-a sunat săptămâna aceasta să mă invite la masă, deşi nu ne-am cunoscut personal până acum. Iar în curând mă voi întâlni cu Beyonce, pentru că vom face o copertă cu ea şi îi voi lua un interviu în faţa unui public. Da, te poţi înţelege foarte bine cu persoane celebre şi pot fi relaţii sincere, dar sunt doar relaţii profesionale. Cred că trebuie făcută această distincţie.

“Când vezi show-urile spectaculoase şi creaţii care reuşesc să îţi schimbe punctul de vedere şi felul în care îţi doreşti să te îmbraci, merită fiecare clipă.”

Nicole Phelps Dirk Standen Deborah Needleman

Ce apreciezi în mod deosebit la evenimentele de modă?

Deşi necesită mult timp şi este obositor să fiu prezentă la Fashion Week la Paris, Londra, Milano, când vezi show-urile spectaculoase şi creaţii care reuşesc să îţi schimbe punctul de vedere şi felul în care îţi doreşti să te îmbraci, merită fiecare clipă. Şi toţi oamenii şi designerii pe care îi întâlneşti acolo. E minunat să stai în preajma unor persoane atât de creative. Mulţi sunt complicaţi şi au nebuniile lor, dar fac lucruri pline de imaginaţie şi devine totul fascinant.

 

Domino and The perfectly imperfect home design books

Deborah este autoare a cărților ”Domino: The Book of Decorating” și ”The Perfectly Imperfect Home”

 

Ce reprezintă pentru tine luxul?

E o întrebare foarte bună! Chiar mă ocup de organizarea unei conferinţe internaţionale despre lux, pentru New York Times. Cred că luxul constă în experienţă şi în ceea ce contează cu adevărat pentru fiecare. Pentru unii oameni pot fi obiecte scumpe, dar pentru mine, timpul este un lux. Sunt persoane care îşi doresc case foarte mari, pentru mine contează grădina mea cu legume. Dar totodată iubesc hainele şi moda. Odată cu trecerea anilor am învăţat să apreciez calitatea.

“Dacă ai un buget mic, alege simplitatea şi fii un pic creativ.”

 

Poţi avea lux acasă cu un buget mic?

Luxul şi stilul presupun şi o cunoaştere de sine. Dacă ai un buget mic, alege simplitatea şi fii un pic creativ. Prin îmbinarea a unul, două elemente cu piese cu un design interesant, dar puţin costisitoare, vei da un farmec aparte camerei. Şi nu-ţi fie teamă să pictezi mobilă veche. E ca şi machiajul. Acoperă ce nu îţi place şi accentuează ceea ce consideri că arată bine. Sau poţi cumpăra mobilă ieftină şi s-o acoperi cu un autocolant care îţi place. Prea mult maro compromite, cred eu, imaginea unei camera. Şi ceea ce mai contează este lumina din locuinţă, care poate transforma complet locaţia, fără a avea vreo legătură cu banii.

Cum ţi-ai descrie casa?

Niciodată terminată sau perfectă, dar amenajată pentru modul meu de viaţă şi pentru felul cum vreau să mă simt. Este o atmosferă calmă, cu obiecte pufoase şi nuanţe de alb fildeş şi gri îmbinate cu roz cenuşiu şi verde. Viaţa mea este o nebunie, cu un program încărcat, aşa că acasă vreau să simt linişte. Dar o linişte interesantă, nu plictisitoare.

Creaţiile căror designeri se potrivesc preferinţelor tale?

Apreciez mulţi designeri, atât de modă, cât şi de amenajări, chiar dacă nu toţi creează exact ce mi se potriveşte. Ador ce face Tom Scheerer, design editorul nostru Tom Delavan este excelent, şi parfumierul Frederic Malle decorează absolut minunat. Mi-ar plăcea să îi pot angaja în echipă pe designerii de la Italian studio Dimore. Iar din modă iubesc creaţiile Dries van Noten, Celine, Stella Mcartney, Jason Wu, Marin, Lanvin, Chloe şi lista poate continua!

”O femeie chic nu trebuie să încerce să devină altcineva. Cu cât înaintează în vârstă cu atât ar trebui să fie mai misterioasă. ” 

 

Care sunt piesele de rezistenţă ale unei garderobe chic?

O cămaşă albă cu butoni şi pantaloni negri cu o croială frumoasă. Şi tocuri confortabile! La Paris întotdeauna iau cu mine o paletă cu nuanţe de alb şi negru, iar la Milano un mix de tonuri maronii şi ţinute cu imprimeuri. Lucrurile diferite arată bine în locuri diferite! 

Cum vezi femeile la vârste de 20, 30, 40 şi 50 de ani?

Toate ne îmbrăcăm mai tineresc faţă de cum se îmbrăcau femeile cu ani în urmă, ceea ce este plăcut, dar o femeie trebuie în acelaşi timp să îşi respecte anii. În weekend am văzut o doamnă în vârstă cu dres tip plasă şi tocuri argintii. Tot ce aveam în minte era că pe acele produse ar fi trebuit să scrie ”A nu se folosi de persoanele peste 30 de ani!” O femeie chic nu trebuie să încerce să devină altcineva. Cu cât înaintează în vârstă cu atât ar trebui să fie mai misterioasă. 

Eşti o apariţie frumoasă şi tinerească. Ce secrete ne poţi împărtăşi?

Îţi mulţumesc! (râde) Mi-aş dori să îţi spun că secretul constă într-o alimentaţie corespunzătoare şi exerciţii, dar nu sunt nici una, nici alta. Sunt obsedată de cea care se ocupă de sprâncenele mele, Manana Dzhanimanova, de la Fekkai, New York. Şi am o cosmeticiană favorită, Dan gene, la un club privat, Core Club. Dar, general vorbind, cred că făcând ceea ce iubeşti, fără să te stresezi cu lucrurile mărunte sau să te simţi vinovată pentru te miri ce, acestea sunt principii esenţiale pentru a fi fericit. Iar la o anumită vârstă, dacă nu eşti fericit, e dificil să arăţi bine.

Eşti tot timpul optimistă şi zâmbitoare?

Nu tocmai. (râde) Ieri am avut o zi proastă şi am plecat la ora 4. Eram foarte obosită şi starea mea nu ar fi fost benefică nimănui, aşa că am făcut o plimbare lungă până acasă, mai ales că locuiesc tot în Manhattan. Am dormit bine şi azi am venit fericită şi relaxată la birou. Fiind şef îmi permit să fac asta. Restul echipei, într-adevăr, nu poate spune: ”am o zi proastă, am plecat!”, dar consider că energia mea îi poate afecta şi pe cei din echipă, iar dacă sunt nervoasă prefer să procedez în acest mod.

Ce îţi place să faci în weekend?

Să îmi ocup timpul cu grădinăritul. Merg la ţară cu familia, avem o casă la vreo oră distanţă de New York. Ador să îmi petrec timpul cu soţul şi copiii şi să dorm. Maniera mea optimă de a-mi încărca bateriile este să pun stop şi să dorm. Uneori mă mai uit la televizor cu fiica mea şi urmărim, cum numesc eu, ”stupid tv”.

Şi la ce te referi mai exact?

De exemplu, la serialul ”Gossip girl” sau diverse comedii romantice. (râde) Apoi o iau de la capăt, pentru că îmi găsesc energia necesară şi reîncep să îmi vină ideile şi să devin creativă.

 

NY Times building

The New York Times

New York Times Building yellow cab

Credit foto: BFA, capsuleshow.com, Corina Stoicescu.

(Interviu publicat în revista Unica, în Iunie, 2014)

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.