Destine remarcabile: În vizită la Aurora Cornu, prima soție a lui Marin Preda

Credit foto: Corina Stoicescu

Poetă, prozatoare și critic literar, Aurora Cornu este o persoană de o rară nobleţe, cunoscută în România drept marea iubire a celebrului romancier Marin Preda. Am întâlnit-o în cadrul unui eveniment cultural organizat la New York și ne-am revăzut la câteva zile după aceea, când am fost invitată în apartamentul ei din centrul Manhattan-ului. A fost o după-amiază presărată cu povestiri efervescente și captivante, iar personajele principale, personalități despre care, de obicei, citim în cărți.

Credit foto: Corina Stoicescu/corinastoicescu.com

Aurora Cornu a locuit în România până în 1965, iar de atunci Parisul și New York-ul i-au fost ca o a doua casă. A debutat ca poetă și jurnalistă de la vârsta de 15 ani, iar câțiva ani mai târziu l-a întâlnit pe Marin Preda, care i-a devenit și soț. Însă nu din prima. Ca în majoritatea poveștilor de dragoste savuroase a fost o iubire cu peripeții. Ea avea 20 de ani, iar Marin Preda 32 de ani.

<Ne-am cunoscut la cantina Uniunii Scriitorilor, eram colegi. Eu lucram la ”Viața Românească”, el era într-o perioadă destul de proastă. Și nu știu ce ne-am spus atunci, că ne-am întors spatele vreun an. De câte ori ne întâlneam ne evitam. Știam că e un mare scriitor. Știam că publicase ”Întâlnirea din pământuri”, ”Ana Roșculeț” nu-i reușise pentru că, deși era o nuvelă foarte bună, n-a fost pe placul organelor de partid, apoi a scris ”Desfășurarea” și s-a revanșat.>, îmi povestește Aurora Cornu.

<După ce am citit manuscrisul ”Moromeții”, m-am îndrăgostit cu adevărat de Marin Preda>

Credit foto: Corina Stoicescu

Credit foto: Corina Stoicescu

Femeia datorită căreia a fost publicat romanul ”Moromeții”

S-au revăzut după o vreme și chimia dintre ei a dus la o căsătorie care a durat patru ani. Puțini știu că Aurora Cornu este și femeia datorită căreia romanul ”Moromeții”, celebră capodoperă a literaturii române, a văzut lumina tiparului.

În prima fază au fost amintirile lui din copilărie, lăsate într-un sertar, pe care le-am citit într-o noapte de Anul Nou. Marin se dusese să cumpere ceva de mâncare la un restaurant, că nu aveam nimic în casă. Erau începuturile amorului nostru. Eu rămăsesem singură în cameră și am căutat prin sertare. Așa am dat de un manuscris pe care am început să-l citesc. Ăștia erau Moromeții viitori pe care el îi trimisese în alte romane. Avea niște planuri cu Marioara Fântână, Adam Fântână… Am fost fascinată, iar când Marin s-a întors acasă se uita fascinat la mine pentru că nu își închipuia că o să mă vadă pe mine că mă fascinez de ceva. După ce am citit acel manuscris cred că m-am îndrăgostit cu adevărat de Marin Preda.”

Am cules greierii din iarbă ca să nu-l mai deranjeze zgomotul pe Marin

L-a încurajat să scoată neapărat acest roman, dându-i și unele sugestii cu privire la conținut. <M-am ocupat de ”Moromeții” lui și chiar a vrut să mi-l dedice, ”Pentru Aurora”. Eu însă îmi doream să-mi văd numele complet și în final s-a renunțat la idee.> Poate pentru că, după cum mi-a spus, marea ei satisfacție este să-și vadă semnătura sub creația literară mai mult decât orice Premiu Nobel.

Erau vecini cu Eugen Barbu și Fănuș Neagu

”Pe Marin Preda îl supărau foarte tare zgomotele. Reușise să mă contamineze și pe mine, ajunsesem să aud zgomote înaintea lui știind că îl deranjează.” îmi povestește plăcuta mea gazdă. ”La Mogoșoaia când locuiam s-a întâmplat să caut greieri în iarbă, ca să nu-l mai deranjeze zgomotul. Odată am făcut o chestie care putea să mă coste viața. Jos la Mogoșoaia erau unii (și ce unii!): Eugen Barbu și Fănuș Neagu. Ascultau un meci la radio și se auzea până sus în cameră la Marin. M-am dus parcă teleghidată la spatele radioului și l-am oprit. Puteau să mă omoare băieții, colegii mei, la cât erau de pasionați de meci. Ce să spun, Marin era cam nebun și eu la fel! (râde) Dar ne-am iubit foarte mult. Scrisorile lui către mine, care au fost de altfel și publicate, sunt niște splendori. Nu le-am citit 40 de ani de frică. Sunt ca o mică nuvelă. Și după ce le-am cărat după mine prin toate țările pe unde am fost, le-am dat la publicat de teamă să nu le pierd.”

Credit foto: Corina Stoicescu

”Am continuat să ținem unul la celălalt și după ce ne-am despărțit, cum spunea el, să ne iubim neoperativ.”

Ce ați învățat de la Marin Preda?

M-a învățat să nu folosesc adjective, să nu scriu dacă nu am ceva de spus, iar dacă am o frază care nu e interesantă, să creez măcar o rimă în ea.

Vă iubeați mult. De ce v-ați despărțit?

Mi-a spus că el își împarte viața poporului său. Iar eu, care nu eram așa renumită, i-am răspuns că n-am venit pe lume să fiu soția lui Marin Preda și că îmi doresc să văd lumea. Ne-am despărțit în 1959, când am și divorțat, dar am rămas prieteni. Am continuat să ținem unul la celălalt și după ce ne-am despărțit, cum spunea el, să ne iubim neoperativ. Dar nu vreau să fiu înțeleasă greșit. Și-a iubit toate soțiile și copiii, inclusiv prietenii, puțini la număr.

Cum ați plecat din țară?

Am plecat pe 5 septembrie 1965, când am fost invitată la un congres de poeți în Belgia. Am rămas acolo, iar în octombrie m-am mutat în Franța, la Paris, unde locuiesc și astăzi.

Și, totuși, ne aflăm în apartamentul dv. de la New York!

Da. Am cumpărat apartamentul din Manhattan în urmă cu 25 de ani. Exact când a început Revoluția în România. Am urmărit-o la televizor de aici. Al doilea soț al meu, jurnalistul Aurel Cornea, care s-a stins, a lucrat pentru televiziunea franceză timp de cinci ani, la New York și la Washington. Când urma să ne mutăm, locuiam deja la Londra, unde am stat timp de trei ani. Eu tocmai jucasem în filmul lui Eric Rohmer, ”Genunchiul Clarei”, care a avut un mare succes și în Statele Unite. Am venit la New York și ne-am molipsit. E ceva în aerul de aici din Manhattan, e foarte straniu. (râde)

Vă simțiți norocoasă?

Toată viața m-am simțit norocoasă și păzită. Doar sunt născută de Sfântul Nicolae. Și nu regret că am fost născută în România. Găsesc că viața mea a fost extrem de interesantă.

Credit foto: Corina Stoicescu

La biroul de lucru.

Voiam să fiu și eu odată vedetă în casă la mine”

După căsnicia cu Marin Preda a cunoscut ”un matematician genial care i-a trimis pe americani pe Lună, Tudor Ganea”, mi-a spus. ”Pe vremea aia specialitatea mea erau geniile. (râde) Jurnalistul Aurel Cornea, ultimul meu soț, era singurul care nu avea vreo pretenție de geniu, deși el cred că era cel mai tare dintre noi. Voiam să fiu și eu odată vedetă în casă la mine. Și cine crezi că stătea cu mine în brațe pe prima pagină din toate ziarele lumii? Aurel Cornea. De ce? Că fusese ostatic în Liban, iar când a venit acasă, de Crăciun, ne-am trezit cu toate ziarele și televiziunile în jurul nostru”, își amintește doamna Aurora Cornu.

Credit foto: Corina Stoicescu

Jurnalistul Aurel Cornea

Star de cinema în filmul ”Claire’s Knee”

Aurora Cornu l-a cunoscut la Paris pe unul dintre marii scenariști și regizori francezi, Eric Rohmer. S-au întâlnit la Saint Germain des Pres, locul unde mai toți artiștii își beau cafeaua, și s-au împrietenit vorbind despre romanele ei și filmele lui. Au băut ceaiuri împreună în fiecare sâmbătă, timp de vreo patru sau cinci ani, apoi Rohmer i-a propus frumoasei Aurora, o tânără în floarea vârstei la acea vreme, să joace în filmul său ”Claire’s Knee” (Genunchiul Clarei). Deși nu era actriță, prestația Aurorei Cornu a fost foarte apreciată, iar filmul a devenit un succes. A fost inclus în volumul  ”Cele mai bune 1000 de filme din toate timpurile”, realizat de The New York Times. De asemenea, și acum, după 40 de ani, românca primește sume din drepturile de difuzare.

Credit foto: Corina Stoicescu

Secvență din filmul ”Claire’s Knee” / Aurora Cornu, prima din partea stângă

Credit foto: Corina Stoicescu

Volumul ”Cele mai bune 1000 de filme din toate timpurile”

Se scrie o carte despre ea

Cea mai mare parte a timpului, Aurora Cornu o petrece la Paris. În această toamnă și-a propus să descopere tainele computerului. Și mai așteaptă, nu fără emoții, să își lectureze cartea biografică. Francezul Pierre Cormarie (44 de ani), născut în perioada în care a apărut filmul lui Rohmer, ”Genunchiul Clarei”, scrie o carte, povestind cum a întâlnit-o pe autoarea româncă. ”Are 500 de pagini deja. Nu știu când o va termina. Am o bănuială că își scrie și viața lui sub acest pretext”, a glumit Aurora Cornu, prima soție a lui Marin Preda.

Și nu vreau să închei fără să spun că, deși nu mai locuiește de mulți ani în România, vine în vacanță pe plaiurile ei natale, unde a investit mult suflet și peste un milion de dolari în construcția Mănăstirii de la Cornu, în județul Prahova.

Credit foto: Corina Stoicescu

Mănăstirea de la Cornu în fotografii

Credit foto: Corina Stoicescu

”Les nuits des abandonnes“ (Aurora Cornu)

Credit foto: Corina Stoicescu

”Romanian Fugue in C Sharp” (Aurora Cornu)

Credit foto: Corina Stoicescu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.