EMMA ZEICESCU: ”Confirm regula. Esențele tari se țin în sticluțe mici!”

Omul Emma Zeicescu, cea din spatele ecranului, este o femeie pasionată până în adâncul sufletului de ceea ce face deja de peste 16 ani. Este un jurnalist experimentat căruia i-a plăcut mereu să fie informat. De ce? Îți va spune chiar ea în rândurile de mai jos. Dar în același timp, Emma este iubită și mamă. O mamă care a trecut prin momente foarte dificile după nașterea băiețelului ei, confruntându-se cu o perioadă în care a suferit de depresie. A reușit să o depășească, iar acum le încurajează pe mămicile care au această problemă să nu ezite să solicite ajutor specializat. Află despre toate acestea, alături și de ce înseamnă conceptul proiectului ei ”Perfect… Imperfect”.


Ești un jurnalist cu o experiență vastă în media. Înainte de TVR, ai lucrat cu Naţional TV, Digi 24 şi Realitatea TV. Mereu ți-a plăcut să fii o persoană informată?
Nici nu știu cum am ajuns în zona de news (n.a.: știri), dar știu că mi se potrivește mănușă. Singurul meu gând când am intrat în televiziune era să lucrez pe domeniul politic. În rest, nu aveam pretenții.

De ce politic?
Nici acum nu știu, cred că a fost intuiție, instinct, știam că acesta era drumul. Așa că acum, gândindu-mă că televizorul stă mai mereu pe un canal TV de news, îmi dau seama că uneori nimic nu este întâmplător. Da, e bine să te informezi, să încerci să iei informația cât mai curată, indiferent de sursă, important este să nu fie deformată. Când ești informat, ești mai protejat de cei care ar avea în plan să te manipuleze. Zic că e de bine!

Uneori a fost așa de greu că mi-a venit să renunț

Cum ai descrie povestea ta din spatele ecranului?
Aș spune că a fost mult „whishful thinking”, noroc, multă muncă și un soi de disciplină pe care o iubesc. Am ajuns după aproape 17 de media să cred că disciplina e cel mai bun prieten. Nu te trădează niciodată! Nimic din ce am obținut nu a fost fără muncă. Dar nimic! Așa mi-a fost scris. Uneori a fost așa de greu că mi-a venit să renunț, alteori a meritat pentru tot ce m-a învățat meseria asta. Cam asta simt eu, cea din spatele ecranului: recunoștință.

După nașterea copilului am mers la psiholog

Viața te-a luat prin surprindere când după nașterea fiului tău te-ai confruntat cu o perioadă în care te-a cuprins depresia. Cum ai depășit acea perioadă și cât timp a durat?
Am depășit perioada depresiei de după naştere luând cea mai bună decizie. Am apelat la un specialist. Am mers la psiholog. Lucru pe care îl recomand cu mare drag tuturor celor care simt că sunt la un pas să clacheze. Nimeni nu este perfect, avem cu toții răni și suferințe, așa încât uneori situația (viața!) ne scapă de sub control. Atunci te uiți în oglindă și spui: asta nu sunt eu! Ori rămâi așa confuz, ori mergi să vorbești cu cineva care știe cu ce se mănâncă. Așa am făcut eu!

Cum era interacțiunea ta cu copilul?
La vremea depresiei m-am bucurat că nu am avut sentimente ciudate față de copil. Nu voiam să îi fac rău, nu voiam să plece… Pur și simplu îmi era frică că nu o să fac față. Frică. Ăsta era sentimentul! Nu știam ce mare bucurie va fi când va trece perioada aia complicată. Slavă Cerului, am un copil minunat!

Tocmai pentru că ai trăit această experiență, pregătești un program pentru a reduce incidența depresiei pre și postpartum?
Aș putea să gândesc asta. Nu aș vrea să fie interpretat ca marketing dar, uite, mi-ai dat mai mult curaj. Femeile merită să știe și ce lucruri complicate ar putea să apară.

Știind prin ce ai trecut, ai avea curajul să devii din nou mămică?
Sunt multe lucruri nespuse, poate o să vină vreodată momentul. Dar, gândidu-mă la ideea de al doilea copil, parcă aș mai sta puțin. Cred că suntem încă prea cruzi în meseria de părinți. Însă nu zic niciodată, niciodată.

Mămicile să nu se sperie. Procesul reglării hormonale nu este o rușine. Uneori hormonii își pot face de cap.

Ce ai învățat din această experiență și ce le-ai transmite mămicilor care trec printr-o astfel de situație, o stare de depresie instalată după nașterea copilului?
Să nu se sperie. Mai mult decât atât, trebuie să meargă la un psihilog. Procesul reglării hormonale nu este o rușine. Uneori hormonii își pot face de cap și tu ajungi o epavă. Am mai învățat că mereu trebuie să spui unui prieten că ai o problemă. De aici se poate naște soluția!

Prezinți și realizezi, alături de echipa ta, emisiunea ”Perfect Imperfect” (difuzată la TVR1, de luni până vineri, de la ora 10.00). Dacă perfectul se spune că nu există, imperfectul este motivația de a deveni mai bun?
Perfect Imperfect. Când mi-a venit ideea aceasta am vrut să arăt că viaţa, în sine, e aşa… Perfect Imperfectă. Totul balansează într-un fel aşa inegal şi poate inechitabil uneori. Ce e Imperfectul? E un fel de scop în viaţă, spre care alergăm mereu, ca într-o cursă infernală. Deşi ne plângem mereu că noi nu căutăm Perfectul, cam aşa e. Ne impunem bariere şi trăim cu cenzura. Totul e complicat pentru că suntem pretenţioşi şi nu acceptăm Imperfectul.

Tocmai pentru că televiziunea este, în continuare, unul dintre cele mai puternice instrumente de transmitere a informației, ce ți-ar plăcea să se îmbunătățească în acest segment al zonei media?
Cred că se vede încă nivelul investiţional slab în cazul anumitor staţii, dar cel mai tare mi-ar plăcea să aud şi să văd că se investeşte în angajaţi. Junaliştii din presa românească merită training-uri şi o gândire care să conţină o doză suplimentară de respect. Respect pentru jurnaliştii care stau de dimineaţă până seara în teren, la firul ierbii, la incendii, zăpezi şi calamităţi. Ei merită totul, restul e management!

Știi cum e, uneori chiar nu poate să te placă toată lumea

Ce ți se pare mai important, să fii plăcută sau respectată?
În primul rând respectată, apoi plăcută. Știi cum e, uneori chiar nu poate să te placă toată lumea. Te obișnuiești cu asta. Dar cu lipsa de respect… parcă nu!

Care este/sunt locul/(urile) în care te simți cel mai bine?
Momentan, în canapeaua din sufrageria mea, scriind aceste rânduri. Apoi, ar mai fi câteva locuri superbe din Tenerife, unde mă voi duce mereu cu mare drag. Mă mai simt bine la mama acasă, unde am crescut și m-am făcut OM. Casa aia poartă jumătate din ceea ce sunt!

Care sunt cele mai apropiate persoane de sufletul tău?
Oamenii mei, cum se spune în folclor, sunt iubitul și băiatul nostru. Ei sunt… ai mei! Cu bune sau cu rele, viețile noastre vor fi mereu intersectate. Ei sunt ”acasă” și asta îi face să fie cei mai importanți oameni din sufletul meu.

Care este cea mai îndrăzneață dorință pe care o ai pentru viitor?
Să îmi fac o casă pe pământ. Mică, cochetă, cu jardiniere și flori albe, o curte mică cu gazon și hamace. Nu știu dacă o să se poată prea curând, dar măcar am scris aici. Putem spune că am transmis Universului o dorință.

Ești o esență tare la puterea 36? 🙂
Sunt mică de înălțime, deci confirm regula. Esențele tari se țin în sticluțe mici! Ha! Sunt OM, mă iubesc și iubesc, iar asta e minutat. Viața e magică pentru mine!

Credit foto: arhiva personală

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.