SUPER(Toma) Coconea, românul care își depășește constant limitele

Toma Coconea este în plină perioadă de antrenament pentru cea de a șaptea ediție a celei mai dificile curse de anduranță din lume. Dintre toți concurenții care se vor alinia anul acesta la start, Toma (n. 5 mai 1975) este singurul care a participat la toate edițiile. Iar competiția Red Bull X-Alps din acest an se anunță a fi cea mai dificilă de până acum. Participanții au misiunea de a străbate șase țări și cei mai înalți munți din Europa, din orașul Salzburg, Austria, până în Monaco, principatul situat pe coasta Mediteranei.

Toma Coconea in zborMi se pare excepţional că participi de atâţia ani la cea mai dură competiţie de anduranţă din lume. În 2013 ai alergat în 12 zile câte un maraton şi jumătate zilnic şi ai trecut de la temperaturi de minus 10 grade Celsius pe Mont Blanc, la 26 de grade C în Monte Carlo. Stai bine cu inima, nu?

Da. (râde) Este vorba de mult antrenament. Fizicul și rezistența le creștem pe parcurs, însă acestea au nevoie de un catalizator care, în cazul unui sportiv, este antrenamentul. În competiție, de obicei, îmi monitorizez pulsul, însă îmi cunosc atât de bine corpul și limitele, încât monitorizarea este doar de verificare. Competiția Red Bull X-Alps are loc din doi în doi ani și mi-am spus că voi continua atâta timp cât condiția fizică îmi permite. Oricum, este un sistem de jurizare foarte dur și sunt admiși poate doar un sfert dintre cei care aplică.

A renunța, pentru mine nu există”

La începutul lunii mai va fi și maratonul Wings for Life (la care 100% din încasări vor fi donate pentru cercetarea leziunilor măduvei spinării). Te pregătești intens pentru competiția de la București?

Eu alerg zilnic, indiferent de vreme. Nu mă opresc niciodată din antrenament. Anul trecut am alergat în jur de 40 de kilometri, iar anul acesta mi-aș dori să depășesc 50 km.

ambasadorii-wings-for-life-world-run-Dani Otil, Daniel Osmanovici si Toma Coconea au facut echipa la primul semimaraton al anului - Gerar 27 ianuarie

Toma împreună cu Dani Otil și Daniel Osmanovici, toți fiind o parte dintre ambasadorii Wings For Life World Run.

Munceam la mină”

Când și cum ţi-ai început povestea de sportiv?

Am început când încă eram la liceu, la seral, și am fost nevoit să-mi întrețin familia, pentru că tatăl meu de-al 2-lea a decedase, iar eu devenisem capul familiei. Munceam la mină, însă am fost cooptat în echipa de box care aparținea de clubul sportiv de acolo. Am fost boxeur pentru o perioadă, după care la începutul anilor 90, în Parâng, a venit o echipă de parapantiști francezi. Atunci am văzut pentru prima oară o parapantă și mi-am zis că asta doresc să fac. Să învăț să mânuiesc o parapantă, doar că nu îmi permiteam una. Erau foarte scumpe. Am petrecut cu francezii o vară întreagă, iar când au plecat ne-au lăsat nouă parapantele lor. Așa am început să învăț singur să merg cu parapanta. Ce mai văzusem pe la ei, ce cărți am mai găsit… Pot spune că am fost printre pionierii parantismului românesc. Iar de alergat, am făcut asta de când mă știu, de plăcere și pentru faptul că m-am născut la poalele muntelui și îmi plăcea să alerg prin pădure. Acolo îmi adunam gândurile și mă linișteam.

Întotdeauna ai fost un om foarte ambițios sau a fost un punct care te-a motivat?

Am fost ambițios întotdeauna, da. Însă cred că oarecum a venit din diverse nevoi. Nu am avut o copilărie foarte fericită. Părinții mei s-au despărțit când eu eram foarte mic, mama s-a recăsătorit, iar tatal meu de-al doilea a murit când eu aveam 16 ani. Am fost învățat cu greul de mic. Am și fugit de acasă când aveam 8 ani și… am dormit pe unde am apucat, am mâncat ce am găsit și am învățat să mă descurc singur. Am revenit acasă destul de repede, dar nu pentru că nu m-aș fi descurcat, ci m-am gândit la mama și la ce era în sufletul ei. Toate lucrurile astea m-au făcut mai tare și de aici poate a venit și ambiția de a reuși, indiferent de condiții. A renunța pentru mine nu există.

Cine ţi-a fost alături de-a lungul timpului?

Red Bull X-Alps 2013 Toma Coconea (ROM) Action 02 Jul 2013

Toma la Red Bull X-Alps 2013

Mama și surorile mele mi-au fost alături întotdeauna și m-au acceptat așa cum sunt și m-au iubit necondiționat. Nu sunt ușor de suportat cu toate momentele mele de haiducie, însă nu m-au abandonat niciodată, chiar dacă știu că am greșit de multe ori. Și, bineînțeles, prietenii. Daniel Pisică este unul dintre cei mai vechi prieteni ai mei, care mi-a fost alături la multe “nebunii” pe care le-am avut. Iar financiar, de când am început să particip la Red Bull X-Alps, Red Bull România m-a susținut să pot merge la antrenamente. Au mai fost și alți oameni care m-au ajutat, însă cei pe care i-am menționat au fost cei care au rămas constant.

Lupta cu tine însuţi e mai grea uneori decât cea cu adversarii?

Da. Recunosc că sunt foarte încăpățânat și de multe ori nu îi ascult pe cei din jur, chiar dacă știu că îmi vor binele. Dar când sunt în competiție parcă nu mai văd și nu mai aud nimic în jurul meu. Am doar un obiectiv pe care trebuie să îl ating.

Nu există situație fără rezolvare. Trebuie doar să ai rabdare, să gândești un pic

În momentele critice ce gând te mobilizează?

Cred că în primul rând nu vreau să mă dezamăgesc pe mine, mai ales în momentele în care îmi dau seama că am greșit că nu i-am ascultat pe ceilalți, și aici mă refer mai ales la Daniel Pisică, co-echipierul meu de la Red Bull X-Alps, care de multe ori m-a sfătuit să urmez o cale, iar eu am făcut cum am crezut că e mai bine. Însă el avea niște informații meteo, puterea vântului care erau la baza strategiei propuse. Și… am pierdut mult. În al doilea rând sunt toți fanii mei și oamenii care mă urmăresc, mă încurajează și cred în mine. Nici pe ei nu vreau să-i dezamăgesc.

În situații limită mă gândesc că poate fi și mai rău și asta îmi dă puterea să-mi readun forțele și să merg mai departe. Nu există situație fără rezolvare. Trebuie doar să ai rabdare, să gândești un pic și… să nu lași nimic să te învingă. Da, e greu să lupți cu gândurile negre, dar eu fiind salvamontist de profesie, am văzut mulți oameni la limita dintre viață și moarte și știu că trebuie să lupți.

În ce constă alimentaţia ta pentru efortul pe care îl depui?

Daniel Pisică este cel care se ocupă de programul meu complet de antrenament și nutriție. El știe exact de ce am nevoie. De obicei, după efort ne revenim cu proteine, iar energia de a doua zi este dată de carbohidrați și de oleaginoase. Mănânc multe migdale, stafide (care conțin multe zaharuri și îți ridică glicemia), caju, nuci. Ca stil de viață, am renunțat de foarte mult timp la prăjeli. Mănânc foarte multe legume și pește.

În afara sportului cine te face fericit?

Natura. Acolo mă simt cel mai bine. Și cum sunt și instructor de parapantă, sunt fericit când oamenii vin în zona Parâng și doresc să învețe acest sport. Îi învăț cu plăcere.

”Parâng este perfect pentru alergarea montană, dar și pentru zborul cu parapanta.”

Care este oraşul în care locuieşti şi te antrenezi?

Locuiesc în Petroșani. Acum încerc să pun bazele unei școli de zbor și clădesc o căbănuță aproape de telescaun. Sper să o termin în curând și atunci mă voi muta acolo. Mă antrenez în Parâng, în zona Retezat. Este perfect atât pentru alergarea montană, cât și pentru zborul cu parapanta.

Așadar, marile provocări din acest an sunt…

Din punct de vedere al alergării, pe 3 mai, va fi maratonul Wings for Life World Run, unde vreau să-mi depășesc recordul de 40,5 km de anul trecut. Iar competițional, podiumul la Red Bull X-Alps, care va începe pe 5 iulie.

Mulțumesc și succes!

Toma Coconea WFLWR

Toma Coconea la maratonul Wings For Life în 2014

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.